Producția de alimente are un impact semnificativ asupra mediului. Cantitatea de mâncare risipită sau aruncată în fiecare an prezintă nenumărate probleme pentru societate, precum amenințarea securității alimentare.Evenimentele recente au evidențiat cât de importantă este siguranța și securitatea alimentară.

Diferența între scăderea cantității de alimente bune pentru consum și risipa alimentară

Scăderea cantității de alimente bune pentru consum se referă la orice implică cultivatorii, fermierii și furnizorii până în momentul în care produsele devin disponibile pentru cumpărare. Reprezintă scăderea cantității sau calității alimentelor rezultate din deciziile și acțiunile furnizorilor de produse alimentare din lanțul de aprovizionare, cu excepția comercianților cu amănuntul, a furnizorilor de servicii alimentare și a consumatorilor. Se referă la orice aliment aruncat, incinerat sau distrus în alt mod de-a lungul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, cu excepția nivelului de vânzare cu amănuntul, și care nu reintră în nici o altă utilizare productivă, cum ar fi obținerea de furaje sau sămânță.

Risipa alimentară reprezintă scăderea cantității sau a calității alimentelor rezultate din deciziile și acțiunile comercianților, furnizorilor de servicii alimentare și consumatori.

Cum este amenințată securitatea alimentară?

Scăderea cantității de alimente bune pentru consum este o problemă particulară în țările în curs de dezvoltare, unde acest fenomen este mai frecvent în special pentru că lanțurile de aprovizionare sunt insuficient dezvoltate.

Un lanț de aprovizionare funcțional este crucial pentru a asigura accesul la alimente în destinațiile unde are loc consumul. Dacă un lanț de aprovizionare cu alimente se destramă, indiferent dacă este vorba de recolte reduse sau de depozitare insuficientă sau incapacitatea de a împacheta și transfera mărfurile de-a lungul ciclului, consumatorii ar putea înregistra deficiențe alimentare sau fluctuații ale prețurilor produselor alimentare. Acest lucru se agravează mai ales în perioadele de criză, unde din cauza unei varietăți de factori, inclusiv a disponibilității reduse a capacității de a lucra pământul și a disponibilității lucrătorilor oferta de produse alimentare este perturbată.

Tim Lang - profesor de politică alimentară la City University din Londra, tocmai a publicat o carte care explorează în detaliu risipa și securitatea alimentară „Alimentația Britanică: problemele noastre alimentare și cum să le remediem”. Acesta a subliniat faptul că „Securitatea alimentară este o problemă complicată, care înseamnă mai mult decât o cantitate de mâncare risipită. Se referă la probleme legate de aprovizionarea cu alimente, la noțiuni de autosuficiență, securitate, risc și reziliență - ceea ce înseamnă capacitatea sistemelor de a-și reveni atunci când suferă șocuri.”

Combaterea risipei alimentare

Un câmp plantat reprezintă primul loc în lanțul de aprovizionare unde se înregistrează pierderi în ceea ce privește cantitatea de alimente. Seceta contribuie major la această problemă și a provocat 83% din totalul pierderilor și daunelor globale ale culturilor în perioada 2006 - 2016.

Analizând țările în curs de dezvoltare, până la 50% din toate culturile se pierd în urma acțiunii dăunătorilor, bolilor culturilor sau a pierderilor post-recoltare. Dezastrele naturale pot fi devastatoare pentru fermierii din țările în curs de dezvoltare. În perioada 2005-2015, fermierii au pierdut culturi și animale în valoare de aproximativ 96 de miliarde de dolari ca urmare a inundațiilor și a altor evenimente catastrofale.

În conformitate cu indicele pierderilor alimentare utilizat de Organizația Națiunilor Unite, în medie, 14% din produsele alimentare din lume se pierd între etapele post-recoltare și momentul potrivit pentru consum din cauza unor probleme precum depozitarea necorespunzătoare, condiții de transport sau chiar din cauza erorilor umane. Aceste pierderi variază în funcție de regiune - în Asia Centrală/de Sud pierderile sunt de 21%, în timp ce în Australia și Noua Zeelandă pierderile alimentare sunt doar de 6%.

Profesorul Lang subliniază diferența între pierderea de producție și risipa alimentară în lumea dezvoltată și cea în curs de dezvoltare. „Există un tipar al risipei alimentare în țările dezvoltate, foarte diferit de risipa alimentară din țările aflate în curs de dezvoltare. În lumea săracă există pierderi mari în fermele sau în apropierea fermelor din cauza depozitării deficitare, a facilităților și a capacității reduse a fermierilor și a logisticii slabe responsabilă cu transportul produselor de pe pământul lor către așezările urbane.”

Pierderile ar fi mult mai ridicate dacă fermierii nu ar putea utiliza inovațiile puse la dispoziție de știința plantelor. Produsele de protecție a plantelor asigură culturilor din întreaga lume o protecție vitală împotriva atacului insectelor, bolilor și buruienilor în timpul producției și în perioada de recoltare. Fără aceste produse pierderile globale s-ar dubla în fiecare an.

Culturile biotehnologice contribuie la prevenirea pierderilor înainte de recoltare, protejând plantele de amenințări precum boli și dăunători, care îi pot costa pe fermieri 60-80% din randamentul total al culturilor în anumite regiuni.

Asia este o regiune emergentă pentru biotehnologie având nu mai puțin de 8 țări care au înființat culturi modificate genetic în 2018. S-a dovedit că aceste culturi au crescut randamentele medii cu 22%, iar profiturile cu 68%, ajutând fermierii să pună mâncare pe masă, sau să-și trimită copiii la școală.

Cum rămâne cu risipa de alimente?

Risipa alimentară contribuie cu aproximativ 8% la emisiile globale de gaze cu efect de seră și poate provoca la fel de multe daune planetei noastre precum deșeurile din plastic.

Produsele agricole, legumele și fructele sunt considerate adesea nepotrivite pentru vânzare de către supermarketuri, din motive diverse: forma necorespunzătoare, dimensiunea sau culoarea. Supermarketurile ocupă o mare parte a lanțului de aprovizionare în multe țări, iar deșeurile alimentare din aceste puncte de vânzare pot crea un impact considerabil. În Marea Britanie, unde marii retaileri reprezintă 85% din cota de piață, 25% din mere, 20% din ceapă și 13% din cartofi sunt refuzați pentru comercializare din motive „cosmetice”.

Într-o criză în care școlile, restaurantele, firmele de catering, cafenele și piețele unde fermierii își vând produsele sunt obligate să se închidă, fermierii se confruntă cu o problemă uriașă în ceea ce privește desfacerea deoarece nu au unde să își valorifice produsele extrem de perisabile.

Între timp, consumatorii aruncă de multe ori mâncarea, deoarece produsul a ajuns în intervalul „a se consuma de preferință înainte de...”, chiar dacă este încă potrivit pentru consum, întrucât adesea aceștia confundă mențiunea de pe etichetă. De asemenea, o mulțime de alimente se risipesc pur și simplu pentru că gospodăriile cumpără prea mult și nu au timp să consume totul.

Cum răspunde industria provocărilor generate de risipa alimentară?

În Australia, unde risipa de alimente costă economia națională 20 de miliarde de dolari în fiecare an, guvernul a introdus Strategia Națională privind Deșeurile Alimentare, care sprijină acțiunile colective pentru reducerea la jumătate a deșeurilor alimentare până în 2030. Aceasta va include o finanțare inițială de 1,3 milioane de dolari pentru implementarea unei strategii care angajează întreprinderile australiene în procesul de reducere a risipei alimentare.

Tesco, cel mai mare lanț de supermarketuri din Marea Britanie, a anunțat o scădere de 17% a deșeurilor alimentare în 2018/19, după implementarea planurilor de distribuire a surplusului de mâncare personalului, organizațiilor de caritate și grupurilor de persoane defavorizate.

Consumatorii adoptă tehnologia ca o modalitate de a reduce excedentul de alimentare. Olio, o aplicație gratuită de distribuire a alimentelor, care leagă vecinii și magazinele locale pentru a opri orice excedent de alimente aruncate, este folosită în peste 30 de țări din întreaga lume.

În SUA, unele companii - cum ar fi Imperfect Foods - iau produse alimentare excedentare și „imperfecte” de la fermieri, cultivatori și furnizori de produse alimentare și le livrează clienților aplicând o reducere substanțială. 

  Toate aceste eforturi au un aliat vital în știința plantelor, care se ocupă deja de rezolvarea problemelor generate de risipa alimentară. Un exemplu excelent este Apple Arctic, dezvoltat în Statele Unite. Aceste mere reduc cantitatea de deșeuri alimentare prin faptul că nu devin maronii atunci când sunt tăiate în secțiune sau sunt lovite și, prin urmare, sunt mai puțin susceptibile de a fi aruncate.Fructele ”Arctic” reprezintă o inovație genetică într-o țară în care cererea de fructe și legume „perfecte” generează jumătate din totalul produselor aruncate.

Acesta este doar începutul. Dacă națiunile dezvoltate îmbrățișează cu adevărat puterea științei plantelor, vor găsi o mulțime de modalități pentru a contribui la securitatea alimentară globală.

Articol preluat și tradus de pe croplife.org.