Managementul integrat al dăunătorilor, sau IPM, așa cum este cunoscut în mod obișnuit, reprezintă un sistem de gestionare a dăunătorilor care își propune să fie cât mai durabil posibil. Poate reprezenta modalitatea ideală prin care fermierii pot lupta eficient împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor. În Uniunea Europeană, IPM a fost introdus încă din 2009, fiind inclus în Directiva pentru utilizare durabilă.
IPM se referă la alegerea celei mai potrivite combinații de măsuri de cultivare, biologice și chimice pentru gestionarea dăunătorilor. IPM asigură cele mai eficiente metode de gestionare a dăunătorilor, rentabile, ecologice și acceptabile din punct de vedere social. IPM este folosit și pentru combaterea bolilor și buruienilor.
FAO a definit IPM ca fiind „o analiză atentă a tuturor tehnicilor de combatere a dăunătorilor disponibile și integrarea ulterioară a măsurilor adecvate care descurajează dezvoltarea populațiilor de dăunători și mențin tratamentele cu pesticide sau alte intervenții la niveluri care sunt justificate economic, reducând sau minimizând riscurile pentru sănătatea umană și mediu”.
Cel mai important lucru de reținut este faptul că IPM reprezintă o abordare flexibilă; una care utilizează toate tehnologiile disponibile și este adaptată nevoilor locale. Nu este o abordare generală, ci una în evoluție, adaptată nevoilor specifice ale fiecărui fermier.
Cum funcționează gestionarea integrată a dăunătorilor?
Cel mai important element al IPM este prevenția. Fermierul folosește o serie de strategii diferite pentru a preveni acumularea dăunătorilor prin utilizarea adecvată a tehnicilor și metodelor de cultivare a plantelor.
Ulterior intervine observarea atentă a culturilor. Fermierii trebuie să monitorizeze nivelul dăunătorilor prezenți în cultură, să monitorizeze continuu culturile și să decidă dacă trebuie să aplice măsuri de control.
Înainte de a lua în considerare orice control chimic - sunt analizate toate metodele fizice, mecanice și biologice care pot fi aplicate pentru a ține sub control populațiile de dăunători. Controlul chimic este considerat ultima soluție. De fapt, este recomandat doar atunci când toate celelalte strategii au fost considerate ca fiind ineficiente. Pesticidele trebuie utilizate cât de mult este necesar și cât mai puțin posibil.
Nu există o soluție unică pentru toți fermierii
Principiul IPM presupune identificarea și dezvoltarea strategiilor de combatere a dăunătorilor care iau în calcul toate tehnicile și metodele de control adaptate specificului local. Astfel, va exista o abordare diferită pentru aceeași cultură în zone de cultură diferite și chiar în țări diferite. Într-adevăr, nu există o soluție „unică pentru toți” în ceea ce privește gestionarea dăunătorilor.
Implementarea IPM a fost inclusă în Directiva pentru utilizarea durabilă încă din 2009, însă mulți fermieri nu au acces la materialele dezvoltate, la liniile directoare și protocoalele IPM adaptate situației lor specifice. Alături de CropLife Europe, AIPROM consideră că partajarea cunoștințelor și informațiilor trebuie accelerată. O modalitate de a facilita promovarea și diseminarea strategiilor IPM poate reprezenta crearea unei baze de date centralizate, accesibile agricultorilor, agronomilor și serviciilor de consultanță de la nivel european, național și regional. Trebuie identificate modalități creative pentru a aduce IPM în atenția fermierilor.
Informațiile au fost preluate și traduse de pe croplifeeurope.eu.