Managementul integrat al dăunătorilor, sau IPM, așa cum este cunoscut în mod obișnuit, reprezintă un sistem de gestionare a dăunătorilor care își propune să fie cât mai durabil posibil. Poate reprezenta modalitatea ideală prin care fermierii pot lupta eficient împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor. În Uniunea Europeană, IPM a fost introdus încă din 2009, fiind inclus în Directiva pentru utilizare durabilă.

IPM se referă la alegerea celei mai potrivite combinații de măsuri de cultivare, biologice și chimice pentru gestionarea dăunătorilor. IPM asigură cele mai eficiente metode de gestionare a dăunătorilor, rentabile, ecologice și acceptabile din punct de vedere social. IPM este folosit și pentru combaterea bolilor și buruienilor.

FAO a definit IPM ca fiind „o analiză atentă a tuturor tehnicilor de combatere a dăunătorilor disponibile și integrarea ulterioară a măsurilor adecvate care descurajează dezvoltarea populațiilor de dăunători și mențin tratamentele cu pesticide sau alte intervenții la niveluri care sunt justificate economic, reducând sau minimizând riscurile pentru sănătatea umană și mediu”.

Cel mai important lucru de reținut este faptul că IPM reprezintă o abordare flexibilă; una care utilizează toate tehnologiile disponibile și este adaptată nevoilor locale. Nu este o abordare generală, ci una în evoluție, adaptată nevoilor specifice ale fiecărui fermier.

Cum funcționează gestionarea integrată a dăunătorilor?

Cel mai important element al IPM este prevenția. Fermierul folosește o serie de strategii diferite pentru a preveni acumularea dăunătorilor prin utilizarea adecvată a tehnicilor și metodelor de cultivare a plantelor.