Între dorința de produse mai sănătoase și marketing, „bio” a devenit, în special în domeniul alimentar, un adevărat fenomen social care acum descalifică tot ceea ce nu este „organic”. Cu toate acestea, o analiză rațională arată că această nebunie se bazează pe fundații fragile. Laurent Pahpy, inginer și analist pentru Institutul de Cercetări Economice și Fiscale, a publicat recent un articol pe această temă, pe care îl reproducem pentru cititorii noștri:

„Dintr-o dată, a urcat pe corpul tractorului și mi-a dat zeci de pumni. Eram blocat în cabină și nu mă puteam mișca.” Mărturia acestui fermier de cereale din Ain, lovit în mod sălbatic de unul dintre vecinii săi la începutul lunii septembrie, vorbește de la sine. Atacatorul a vrut să-l împiedice pe fermier să răspândească un erbicid pe câmpul său, crezând că el otrăvește.

Pesticidele, dintotdeauna un rău necesar

În ultimii ani, două idei s-au răspândit masiv în rândul populației. Prima este că utilizarea actuală a pesticidelor reprezintă un risc grav și necontrolat pentru sănătate. A doua este că există o alternativă care ar rezolva toate aceste probleme: „bio”. Aceste două idei sunt nefondate științific.

Pesticidele au fost dintotdeauna un rău necesar. Scrierile antice arată că oamenii din Grecia Antică, Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat au folosit substanțe repelente sau toxice pentru a lupta împotriva dăunătorilor: insecte, rozătoare, ciuperci, buruieni. Culturile suferă daune care le pot devasta. Pentru a le proteja, fermierii folosesc pesticide, adică produse fitosanitare.

În ceea ce privește medicamentele, nu abuzați de ele deoarece au și efecte secundare. Dar sunt indispensabile astăzi. Și așa-numita „agricultură ecologică” nu face excepție.

Spre deosebire de ceea ce este transmis în mod obișnuit, „bio” folosește și pesticide. Dar atunci, unde este diferența? Specificațiile „organice” acceptă doar inputuri considerate „naturale”, iar lista este lungă. Acestea sunt totuși toxice pentru om și mediu. Ca orice substanță chimică, naturală sau nu, doza este esențială, iar aceasta poate determina riscul.

Pesticide „naturale” pentru „organice”?

Definiția de „natural” este destul de relativă. De exemplu, sulfatul de cupru, un pesticid „bio” esențial pentru controlul mucegaiului, o boală fungică care a fost și cauza marii foamete irlandeze, este produs industrial prin tratarea chimică a cuprului cu acid sulfuric și nu este disponibil în stare „naturală”. Profilul său toxicologic pentru oameni și mediu este chiar mai dăunător decât glifosatul, un erbicid convențional care de câteva luni este ținta unui disproporționat război media-politic.

Dacă pesticidele sunt întotdeauna evaluate și controlate, la fel ca în cazul medicamentelor, există și „păpuși”. Unele molecule s-au dovedit a fi mai nocive pentru sănătate și mediu decât se aștepta inițial. Acesta este cazul, de exemplu, cu rotenona, o moleculă extrasă din plante tropicale care a dovedit un risc crescut de a provoca boala Parkinson pentru consumatori. Acest pesticid „natural” și „organic” a fost interzis în 2011.

Compromisul dintre protecția plantelor și efectele secundare ale pesticidelor este dificil de făcut. Dar a crede că agricultura „organică” ar depăși-o este iluzoriu. În stadiul actual de experiență, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) consideră că este puțin probabil ca expunerea pe termen lung la reziduurile de pesticide să afecteze negativ sănătatea noastră.

În ceea ce privește fermierii, Inserm (organism public de cercetare pentru sănătate publică în Franța) consideră că există prezumții puternice că opt forme de cancer și trei boli neurodegenerative (inclusiv boala Parkinson) sunt suprareprezentate în profesie din cauza pesticidelor: incidența cazurilor de cancer este totuși mai mică în rândul fermierilor decât în restul populației.

Agricultura ecologică sau refuzul soluțiilor

Cu toate acestea, există o metodă foarte serioasă pentru a limita drastic utilizarea produselor de protecție a plantelor. Deși criticate în mod nedrept în Franța, OMG-urile fac obiectul unui consens științific foarte larg în ceea ce privește siguranța lor intrinsecă și capacitatea lor de a face față provocărilor alimentare, sanitare și ecologice din timpul nostru.

Răspunsul „organicului” este deosebit de neînțeles în acest sens, deoarece se opune categoric utilizarii OMG. Un refuz în urma campaniilor anti-OMG ale unor organizații activiste precum Greenpeace a devenit o lege pentru toată agricultura franceză. Această opoziție devine total incoerentă când știm că agricultura „organică” cultivă multe plante derivate din inginerie genetică, cum ar fi soiul de grâu Renan sau orezul Camargue. Dacă „bio” ar vrea să-și păstreze coerența intelectuală prin cultivarea numai a plantelor al căror genom nu a fost modificat de oameni, ar fi necesar să abandoneze o mare parte din culturile sale actuale.

„Bio” este o strategie de marketing bazată pe principiul apelului la natură. Această prejudecată ne face mai încrezători într-un produs prezentat drept „natural” decât într-un produs sintetic. Dar această opoziție nu este validată de abordarea științifică. Ceea ce este natural nu este neapărat bun pentru sănătate și mediu. În schimb, unele pesticide sintetice, cum ar fi glifosatul, pot fi utilizate pentru a dezvolta noi practici mai ecologice, cum ar fi agricultura de conservare a solului, care limitează efectele dezastruoase ale aratului și consumul de inputuri agricole.

Chirii subvenționate de „bio"

Agricultura „organică” este mai puțin eficientă decât agricultura convențională. Din cauza refuzului de a utiliza inputuri sintetice, randamentele medii sunt reduse la jumătate pentru multe culturi față de cele convenționale. Pentru a compensa această diferență, producătorii fac acest apel către natură mai scump pe standurile din piață și din supermarketuri. Adaosurile se bazează și pe intervenționismul de stat. În ultimul său raport, Institutul de Cercetări Economice și Fiscale (IREF) arată că guvernul a pus în aplicare mai multe instrumente pentru a sprijini dezvoltarea agriculturii „ecologice”, deși virtuțile sale de sănătate, nutriționale și de mediu sunt limitate.

„Organic” beneficiază de subvenții suplimentare față de agricultura convențională. De exemplu, un litru de lapte organic este subvenționat cu 50% mai mult decât laptele convențional. Eticheta AB de stat servește ca o garanție morală pentru falsele promisiuni de „bio”. În cele din urmă, 20% din „bio” obligatoriu la cantine oferă o rentă legală de cel puțin 1,1 miliarde de euro sectorului.

Fiecare este liber să consume sau să producă „organic”, așa cum este valabil și pentru libertatea de conștiință. Dar nu este nevoie să politizăm această problemă. Nu este acceptabil ca statul să promoveze și să sprijine, în detrimentul contribuabilului, o doctrină anti-pesticide și anti-OMG care nu este în pas cu abordarea științifică și progresul tehnologic și care, în plus, nu este respectată în practică.

Falsele promisiuni de „organic” nu ar trebui să ne împiedice să cerem maxim de transparență în ceea ce privește calitatea sanitară și de mediu a alimentelor și a agriculturii noastre. Fermierii sunt mândri de munca lor și sunt conștienți de acest lucru, dar nu mai susțin agribashing-ul permanent pe care îl suportă, mai ales atunci când unii adversari devin violenți. Lasăți-i să funcționeze, au produse (foarte) bune care să ne facă să gustăm.

Articolul original este disponibil aici.