Astăzi ne confruntăm cu o criză majoră ce a determinat Statele Membre ale Uniunii Europene să înceteze parțial sau total activitatea economică din unele sectoare pentru a proteja viețile oamenilor. Din păcate, sunt mulți cei care neagă impactul inevitabil al crizei generate de coronavirus asupra sectorului agricol.
Comisia Europeană și-a manifestat disponibilitatea de a revizui propunerea bugetară multianuală. Propunerea inițială pentru noua Politică Agricolă Comună prevedea o reducere bugetară reală de 12% pentru o perioadă de 7 ani.
Criza actuală a dovedit un lucru evident: avem nevoie de securitate alimentară. Unele țări terțe au anunțat restricții pentru exportul de produse alimentare. Ce ar putea să se întâmple în Uniunea Europeană dacă aprovizionarea cu alimente ar fi deficitară?
Securitatea alimentară nu este realizabilă la nivel local, însă o abordare la nivelul întregii Europe poate fi o soluție pentru a asigura securitatea alimentară. Nu este nevoie ca fiecare țară sau regiune să fie autosuficientă, deoarece pur și simplu nu este fezabil și nici nu este de dorit. Doar la un nivel mai mare, precum cel al Uniunii Europene, cu o piață internă funcțională, putem obține securitatea alimentară reală. De asemenea, nici nu susținem faptul că Uniunea Europeană nu ar trebui să facă comerț cu restul lumii, deoarece putem beneficia de comerț și să ne bucurăm de beneficiile economice rezultate fără a compromite securitatea alimentară.
Agricultura constituie baza alimentației cetățenilor săi, chiar și acum când cea mai mare parte a economiei este inactivă. Cu toate acestea, se confruntă cu greutăți din cauza cererii reduse ca urmare a limitării comerțului și a scăderii puterii de cumpărare a multor europeni. Ultimul lucru de care are nevoie agricultura Uniunii Europene este o reducere suplimentară a sprijinului acordat până în prezent. Ar fi de neconceput să se reducă sprijinul acordat sectorului agricol.
În schimb, în această perioadă fermierii europeni nu au nevoie de un set de politici care să crescă povara producerii de alimente în Uniunea Europeană. Nu au nevoie de o strategie pentru fermă sau de o strategie pentru biodiversitate, care să crească restricțiile în ceea ce privește utilizarea produselor de protecția plantelor, conducând la o reducere a suprafețelor cultivate și la o scădere a productivității agricole, elemente ce reduc veniturile fermierului.
Politicile Uniunii Europene ar trebui să contribuie la protecția suplimentară a mediului și la combaterea schimbărilor climatice. Dar toate acestea trebuie realizate împreună cu îmbunătățirea situației economice a fermierilor și asigurarea securității alimentare.
Creșterea suprafețelor rezervate pentru îndeplinirea obiectivelor de biodiversitate la 10% și a terenurilor destinate producției ecologice la 30%, așa cum sunt unele propuneri, ar reduce producția de alimente cu 15% la nivelul Uniunii Europene. Reducerea utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor fără a oferi fermierilor alternative, resurse financiare pentru investiții și tehnologie pentru a atinge obiectivele ecologice semnificative ar avea ca rezultat reducerea suplimentară a cantității de alimente obținute, precum și creșterea stresului economic pentru fermieri. Acest lucru nu este acceptabil.
Este nevoie de un pachet pentru promovarea investițiilor corecte în agricultură, cele care reduc emisiile de gaze cu efect de seră și, în același timp, mențin sau extind producția agricolă, asigurând securitatea alimentară și mediul de viață al fermierilor.
Este nevoie de o rezervă financiară pentru situații de criză bine finanțată prin intermediul Politicii Agricole Comune, care să aibă mijloacele și mandatul pentru a interveni rapid în perioadele de criză, folosind măsuri excepționale de intervenție. Comisia Europeană trebuie să aibă instrumentele necesare pentru a interveni proactiv și nu reactiv.
Articol preluat și tradus de pe farm-europe.eu.