În calitate de consumatori ne așteptăm ca rafturile supermarket-urilor să fie pline cu o varietate mare de produse proaspete tot timpul anului. Cu toate acestea, în timp ce mulți europeni se adaptează la ”noul normal” al vieții, ca urmare a măsurilor luate de guvernele naționale pentru protecția societății împotriva infectării cu COVID-19, este momentul potrivit pentru a reflecta la locul de unde provine mâncarea noastră și să arătăm recunoștința noastră celor care asigură aprovizionarea alimentară neîntreruptă.

Asociația Europeană de Protecție a Culturilor - ECPA împreună cu CropLife International au căutat povestea din spatele unora dintre ingredientele preferate de consumatori și au identificat provocările pe care le implică obținerea lor.

Un exemplu în acest sens este cartoful preferat de bucătarii din întreaga lume pentru versatilitatea sa. De asemenea, cartoful reprezintă alegerea fermieri pentru conținutul său bogat în nutrienți, având și un randament ridicat la hectar.

Având în vedere faptul că numai în 2018 la nivelul Uniunii Europene s-au produs 52 de milioane de tone de cartofi nu este de mirare că ne gândim la acest ingredient ca fiind al europenilor din totdeauna. Însă este bine știut faptul că această plantă a fost cultivată acum mai bine de 10.000 de ani în America de Sud.

Jacob Van Den Borne locuiește la granița dintre Olanda și Belgia, lângă Eindhoven și este fermier la a treia generație. În ferma sa se cultivă cartofi de mai bine de 50 de ani. Recolta sa ajunge la consumatorii din întreaga Uniune Europeană.

Jacob Van Den Borne explică că metodele sale specifice agriculturii de precizie și atenția la detalii nu sunt cu mult diferite față de tehnologia aplicată de bunicul său, însă accesul la tehnologie, la hibrizi mai performanți și la produse de protecția plantelor l-au ajuta pe fermier să obțină producții mult mai mari față de cantitățile pe care le recolta bunicul său. În ciuda accesului la instrumente tehnologice sofisticate și sisteme de monitorizare care generează date despre culturile sale, la fel ca bunicul său, fermierul continuă să meargă în mod regulat în jurul câmpurilor sale și rămâne dependent de condițiile climatice - așa cum au fost și generațiile de fermieri înaintea sa.

De exemplu, în 2018 – atunci când temperatura maximă în Olanda a fost de 42ºC Jacob a pierdut aproape jumătate din recoltă. Ca urmare a acestui fapt fermierul s-a adaptat și a investit foarte mult în instalații și tehnici de irigare pentru a se asigura că pierderile nu vor fi la fel de severe în anii următori.

Fie că este vorba de monitorizarea cantității de apă din sol, de utilizarea unor modele pentru a stabili răspândirea bolilor și dăunătorilor, învățarea tehnicilor despre cum se protejează cel mai bine cultura sunt acțiuni esențiale pentru a produce suficientă hrană accesibilă, sigură și de înaltă calitate în condiții dificile.

”Folosim o mulțime de platforme software care ne spun când trebuie să pulverizăm; acele platforme primesc informații meteo și analizează o serie de parmetrii astfel încât să îmi poată spune ce dăunători, viruși sau ciuperci îmi pot ataca plantele. Stropim plantele doar înainte ca un astfel de atac să aibă loc. Sistemul este cel care ne spune când și cum și cu ce să pulverizăm”, susține Jacob.

”Sustenabilitatea reprezintă cheia pentru ceea ce facem. Un lucru pe care mulți oameni îl omit este că noi trebuie să plătim pentru toate substanțele chimice pe care le folosim. Deci, cu cât folosim mai puțin, cu atât este mai bine pentru noi. Folosim substanțe chimice numai atunci când sunt absolut necesare. De ce să le utilizezi dacă nu ai nevoie?...În calitate de fermieri, avem misiunea de a proteja viitorul - deoarece populația crește rapid și cererea de produse alimentare crește în același ritm. Dacă nu ne pregătim din timp, nu vom putea lucra pentru a hrăni lumea” – a adăugat fermierul.

Articol preluat și tradus de pe ecpa.eu.