Deși este un subiect controversat, Carol J. Burns, Președinte al Burns Epidemiology Consulting își exprimă opinia despre incidența cancerului în rândul utilizatorilor de produse de protecția plantelor, în articolul său Farmers, Pesticides and Cancer. Carol J. Burns deține un doctorat în Epidemiologie și este membră a Colegiului American de Epidemiologie. Vă invităm să citiți traducerea articolului.  

***

Știați că, în general, fermierii se îmbolnăvesc de cancer într-o proporție mai mică decât restul populației? Ce ușurare! Dar stați, noi deja știam asta. În urmă cu aproape 10 ani, aceiași cercetători de la Studiul de Sănătate Agricolă din SUA au raportat că fermierii, utilizatorii de produse pentru protecția plantelor și partenerii lor de viață sufereau mai puțin de cancer, comparativ cu populația generală, completând cu aceste date un studiu realizat cu 5 ani în urmă.

Așadar, este practicarea agriculturii mai sănătoasă decât alte meserii? Când vine vorba de marea majoritate a întrebărilor legate de sănătate, răspunsul ține mai mereu de două aspecte: ceea ce fermierii tind să facă (să fie activi din punct de vedere fizic, de exemplu) și ce nu tind să facă (să fumeze, de exemplu). Aceste chestiuni sunt orientative, desigur. Cu toate acestea, tendința nu se limitează la Statele Unite. Studiile efectuate în Australia, Canada și Franța au raportat, de asemenea, puține cazuri de cancer în rândul fermierilor, ceea ce poate fi legat și de stilul de viață specific acestora.

Cu un procent redus de cazuri de cancer în rândul fermierilor, de ce se fac în continuare studii despre aceasta? Pentru că agricultura presupune expuneri unice și riscuri pentru sănătatea fermierilor. Cu siguranță, una dintre expunerile acceptate ca având potențial cancerigen este la lumina soarelui. Activitățile zilnice pot implica, de asemenea, contactul cu utilaje grele, deșeuri de animale și micro-organisme din sol.

Cu toate acestea, utilizarea pesticidelor pentru combaterea buruienilor, insectelor, rozătoarelor și ciupercilor este punctul de interes al multor studii. Din fericire, cunoștințele noastre despre pesticide sunt extinse și includ studii specifice care variază de la efecte asupra celulelor, persistența în mediu și până la niveluri de reziduuri pe alimentele pe care le consumăm. Reglementările globale din ce în ce mai stricte au redus abuzurile accidentale, protejând astfel fermierii și familiile acestora. 

Fermierii selectează produsele de protecția culturilor bazându-se pe tipul dăunătorului - fie că este vorba despre o buruiană, o insectă sau un mucegai - pe o cultură dată, iar aceste produse pot fi diferite pentru fiecare sezon de creștere. Nu este un lucru simplu să identificăm când, care și cât de multe pesticide au fost folosite de-a lungul timpului. Știm, de asemenea: cancerul nu este singura boală. Studiile efectuate pe fermieri încearcă să conecteze diagnosticul de cancer cu anumite produse pe care aceștia le-au folosit. Toate aceste combinații sunt amețitoare. Care sunt atunci temerile reale, justificate? Care sunt doar legături aleatorii?

Am observat această provocare într-o publicație recentă despre un tip de cancer numit limfom non-Hodgkin și despre o analiză combinată între trei studii foarte mari. O creștere a unui subtip, limfom mare difuz de celule B, a fost observată în rândul fermierilor norvegieni, dar nu și în cazul fermierilor francezi sau americani. Autorii nu au oferit nicio ipoteză sau explicație; prin urmare, rămâne să ne întrebăm dacă practicile agricole sunt diferite și / sau expunerile periculoase sunt mai mari în Norvegia.

Soțul meu este cel mai tânăr dintre opt băieți care au crescut într-o fermă de lactate din centrul Michigan. Afișat cu mândrie în curtea din față stă un semn care spune că ferma este în aceeași familie de mai bine de 100 de ani. Acest lucru poate părea ciudat pentru prietenii mei europeni, dar pentru noi în Lumea Nouă este un „lucru mare”. Din păcate, ferma va fi scoasă la vânzare în scurt timp. În prezent, hambarul este demontat și „reciclat” sub formă de podele și grinzi decorative pentru casa unuia dintre frați. Poveștile și amintirile cu hambarul, ferma și pământul sunt multe. Ele implică pisici (zeci), farse (multe), jocuri de cărți (nenumărate) și un câine foarte loial (Max). Fiecare fiu vorbește cu mândrie despre calitatea pământului și despre moștenirea tatălui lor.

Eu compar aceste povești și cunoștințele mele personale cu dezinformarea recentă pe rețelele de socializare și chiar în literatura științifică despre toxine, substanțe chimice, deșeuri agricole și cancer în rândul fermierilor. Serios? Unde? Cine sunt acești fermieri? Locuirea în apropierea unei ferme sau chiar la fermă crește riscul de cancer? Conform mai multor studii mari pe populații din întreaga lume, deloc.

***

Sursa: Carol J. Burns, Farmers, Pesticides and Cancer