Produsele de protecția plantelor pe bază de neonicotinoide, care conțin imidacloprid, thiamethoxam și clothianidin, au fost folosite la scară largă de către fermierii din întreaga lume timp de peste două decenii. Utilizate conform instrucțiunilor scrise pe ambalaj, aceste produse sunt sigure atât pentru oameni, cât și pentru mediul înconjurător, fapt atestat atât de analizele autorităților de reglementare, cât și de studiile științifice independente. Tocmai de aceea, utilizarea produselor din clasa NNI ca tratament pentru sămânță este permisă în continuare în țări din afara Uniunii Europene.
Un factor important care apare în numeroase discuții legate de utilizarea neonicotinoidelor este ideea că aceste substanțe ar avea un risc crescut asupra coloniilor de albine. Luând în considerare criteriile de evaluare extrem de severe ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), cele mai recente rapoarte de analiză a riscului la albine nu au identificat pericole cu privire la utilizarea neonicotinoidelor. În aceste cazuri, a fost identificat doar un nivel scăzut de risc pentru albinele melifere, iar riscul presupus a fost de asemenea scăzut în majoritatea cazurilor și pentru albinele sălbatice. În plus, la nivel național, conform raportului INS aferent anului 2018 care include statistici cu privire la numărul familiilor de albine, aflăm că în anul 2017, erau 1,42 milioane de familii de albine, cu 5% mai multe decât în anul 2014, an în care România a emis prima autorizație de urgență pentru utilizarea produselor pe bază de neonicotinoide.
De ce avem, însă, nevoie de aceste produse de protecția plantelor pe bază de neonicotinoide?
Dincolo de costurile crescute pentru fermierii europeni, restricțiile existente cu privire la produsele de protecția plantelor pe bază de neonicotinoide au adus deja consecințe neintenționate considerabile: lipsa soluțiilor alternative, mai multe tratamente care au condus la mai multe emisii de CO2, un risc crescut de insecte dăunătoare rezistente și o revenire la substanțele chimice mai vechi și mai puțin eficiente. Numeroase studii recente au subliniat impactul acestor restricții, un exemplu ar fi studiul realizat de Centrul Comun de Resurse al Comisiei Europene (Joint Research Center).
În țara noastră, fermierii se confruntă cu doi dăunători specifici acestei zone a Europei, care produc pagube majore: Rățișoara Porumbului (Tanymecus dillaticolis) în culturile de porumb și floarea-soarelui și Gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) în cultura de grâu de toamnă. Astăzi, nu există o alternativă reală la tratamentul semințelor cu neonicotinoide pentru a putea controla acești dăunători. Altfel spus, în lipsa acestor produse de protecția plantelor, culturile de porumb, floarea-soarelui și grâu de toamnă ar avea de suferit pierderi semnificative.